Acele Morarului vara este un traseu ravnit de orice alpinist-incepator. Aici descriem varianta: plaiul Fanului – poiana Costilei – valea Cerbului – Brana Mare a Morarului – Creasta Ascutita – Acele Morarului – Creasta Morarului – valea Cerbului – plaiul Fanului.

Desi gradat la numai 2A, traseul Acelor este foarte interesant si nu tocmai facil din cauza problemelor de orientare. Partea alpina, cu grad 2A este cea cu traversare celor 4 Ace: Acului Mare, Degetului Rosu, Acului Crucii si Acului de Sus.

Caracteristicile traseului

Punct de plecare si de terminare: orasul Busteni din valea Prahovei, traseu care porneste de la drumul asfaltat spre hotelul Gura Diham. Street view. Imaginile sunt un pic invechite, acum drumul are asfalt, dar puteti vedea traseul de la stanga care duce in padure – acesta este inceputul traseului dvs. de apropiere.

Timpul necesar: 1 zi, cel mai bine petreceti o noapte in Busteni pentru a incepe in stare proaspata sau a evita sa conduceti obositi.

Dificultate: traseu alpin, grad PD (international) sau 2A (local). Va rugam sa cititi despre gradele de dificultate ale traseelor alpine folosite pe acest blog (deocamdata in Engleza)! Portiunea traseului la care se refera gradul de dificultate (PD/2A) este traversarea Acelor Morarului.

Altitudine in urcare: aprox. 1.600 m.

Lungime: variaza in functie de ruta de retragere pe care o alegeti. Undeva intre 12 si 19 km.

Cele mai bune conditii: zi uscata si senina. Se poate face si intr-o zi noroasa/cu ceata, dar orientarea va deveni foarte grea.

Orientarea. Traseul este marcat doar partial, orientarea poate fi dificila. Este bine sa aveti in grup fie o persoana care stie traseul, fie GPS tracks la indemana. Pentru traseele marcate folositi harti tiparite sau descarcati aplicatia Muntii Nostri. GooglePlay. iTunes. Calea de acces / intoarcere prin Valea Cerbului este ruta # 10 pe harta Bucegi.

Pentru partile nemarcate ale traseului, descarcati aplicatia OsmAndMaps. Veti avea trasee pentru Brana Mare a Morarului, Acele Morarului (partial), Creasta Morarului (partial).

Echipament.
Individual: bocanci cu talpa aderenta, casca, ham, cate 3 carabiniere pentru fiecare participant, 1 coborator pentru fiecare participant
De grup: 10 bucle echipate („expresuri”), 10-12 anneauri (chingi din nylon sau dineema), din care cel putin 4 de 12-140 cm, 3-4 bucati de cordelina de cate 1m, cutit, 2-3 frienduri de dimensiuni mici/medii. O coarda de 60m pentru o echipa de 2 sau 3. 2 corzi pentru echipe cu peste 4 participanti.

Surse de apa: nu sunt surse permanente, aduceti cu dvs. cel putin 2 litri!

Cum se ajunge

Din Bucuresti: mergeti pe autostrada A3 si apoi pe DN1 pana la Busteni. Map.

De la Brasov: mergeti pe drumul E60, trecand prin orasele Timisu de Jos, Timisu de Sus, Predeal. Apoi veti fi pe DN1 care va va duce la Busteni (dupa Azuga). Map.

Cazare, mancare

Cazare: puteti folosi aproape orice vila / pensiune sau hotel pe care le gasiti pe Booking.com in Busteni. Puteti gasi un loc decent la pretul de 70 – 110 RON pe noapte (o camera, 1-2 persoane). Daca sunteti in cautarea unui nivel mai bun de cazare, cautati preturi de la 250-300 RON. Daca cautati cazare gratuita, puteti sta gratuit in refugiul Costilei. Campingul NU este recomandat din cauza ursilor.

Unde puteti manca: din nou, orice restaurant sau pizzerie din Busteni. Puteti incerca „La Turcu” din Busteni pentru Braga, o bautura turceasca deosebita. Alimentele sunt ieftine si multe. Cateva restaurante mai ieftine la care de obicei ne oprim mai sunt: Casa Ancutei si  Casa Magica.

Generalitati

Traseul Acele Morarului este extrem de frumos. Privelisti, expunere, forma acelor va va taia respiratia. Din apropiere acele arata mai degraba ca dantela de stanca.

Creasta Acului Mare si Degetul Rosu vazuti de la inceputul Acului Mare. Foto (c) Alex Balmus.

Traseul Acelor este unul foarte interesant si din punct de vedere tehnic. Catatrarea nu este deloc dificila, dar veti avea probleme specifice de rezolvat la fiecare pas: creste inguste de traversat, fete de stanca de catarat, lungimi de coarda meandrate unde nu veti vedea sau auzii pe parteneri de coarda, rapeluri succesive, un rapel care va va scoate intr-o rapa daca nu il faceti cu atentie, teren friabil si prizele care se rup. Toate aceste lucruri care fac din alpinism o adevarata aventura. Chiar si gasirea de intrare pe traseu nu este banala.

Timp de parcurgere

Mars de apropiere pana la intrare in traseu propriu zis dureaza aproximativ 4 – 4,5 ore de mers „fara lalaiala”. Retragere, in varianta descrisa aici dureaza 3 – 3,5 ore. Pe Acele veti petrece intre 4 si 8 ore. Timp de parcurgere a Acelor depinde foarte mult de conditii meteo, de vizibilitate, de pregatirea fizica a grupului, dar si de marimea lui. Deasemenea conteaza si prezenta unui om, care a parcurs deja traseul si se orienteaza bine in teren. Parcurgerea prima data presupune si ceva probleme de orientare.

Traseu descris in acest articol ne-a luat 14,5 ore intr-o zi cu vizibilitatea proasta (nor/ceata), in coarda de 3.

Mars de apropiere

Drumul pana intrarea pe traseu alpin este destul de lung in cazul Acelor Morarului, in comparatie cu multe alte rute alpine din Carpati Romanesti. Veti incepe urcarea de la Plaiul Fanului – un traseu marcat cu dunga galbena, care incepe undeva de la mijlocul drumului de la Busteni spre Gura Diham. Poteca se desprinde la stanga din drumul asfaltat si intra imediat in padure.

In 45-50 de minute de mers sustinut veti ajunge la Poiana Costilei. Aici poteca face dreapta si merge prin padure, apoi urca tot mai sus pe teren ceva mai stancos pana la baza caldarii glaciare a vaii Cerbului. Pana caldare traseul merge langa firul apei. Insa nu este indicat sa puneti baza in a alimenta cu apa din rau: in lunile secetoase raul poate fi complet uscat mai spre caldare, dar si poluat din cauza oieritului din zona.

Caldarea vaii Cerbului. Photo (c) Alex Balmus.

In 1-1,5 ore de la poiana Costilei (sau 2-2,5 ore de la inceputul urcarii) veti ajunge intr-un loc unde poteca marcata traverseaza firul apei (cel mai probabil uscat in perioada de vara la aceasta altitudine). Trebuie sa traversati firul apei, luand in dreapta si in sus. Mare atentie – aici trebuie sa incepeti urcarea pe portiunea nemarcata a traseului si sa ajungeti pe Brana Mare a Morarului.

Incepeti urcarea spre Brana Mare a Morarului. Photo (c) Alex Balmus.

Orientarea este dificila intre momentul in care parasiti traseul marcat si ajungeti la o cruce din metal pe Brana Mare a Morarului. DESCARCATI aplicatia OsmAnd Maps – are marcata aceasta portiune. Uitati-va des la GPS / Telefon, astfel incat sa nu deviati!

Harta OsmAnd cu: traseul Valea Cerbului (denumit Traseu turistic poiana Costilei – vf Omu), Brana Mare a Morarului, Acele Morarului, Creasta Morarului. Click pentru marire.

Deci, dupa ce traversati firul apei, aruncind o privire in jur, veti vedea un bolovan cu urme de marcaj pe el putin mai in fata. Incepeti sa mergeti spre el, scanati cu privirea terenul in dreapta si in sus de la traseul marcat. Ar trebui sa prindeti o poteca ingusta, dar vizibila, in dreapta. Incepeti sa urcati pe ea. In aproximativ 100 de metri aceasta poteca va face o intoarcere de 180° (spre dreapta). Astfel, veti merge inapoi, in directia orasului Busteni de unde ati venit. Traseul urca in sus pe o panta inierbata. In aproximativ 25-30 de minute traseul vireaza incet spre stanga. Apoi se duce din nou spre dreapta si se trece pe langa o mare stanca. Apoi traverseaza niste valcele pentru ca intr-un final sa ajungeti la o cruce metalica (care nu este vizibila de jos).

Cruce. Photo (c) Alex Balmus.

La cruce trebuie sa faceti o mica pauza de odihna, sa va alimentati si sa va puneti castile si hamurile. De aici incolo terenul va deveni mai friabil si castile sunt obligatorii.

De aici orientarea nu este mai usoara si nu vor exista GPS tracks care sa va ajute. Dupa cruce, incepeti sa mergeti la stanga pe un traseu care coboara usor, apoi mergeti la dreapta si treceti printr-o portiune cu jnepeni. Urmati traseul pana ajungeti in jurul unui bolovan mare (la stanga). Ocoliti bolovanul si apoi, mergeti drept si usor spre stanga pana cand vedeti un valcel cu grohotis alb.

Photo (c) Alex Balmus.

Urcati pe valcel pana ajungeti la creasta. Apoi mergeti pe creasta pana ajungeti pe o panta obositoare si abrupta. Urcati pe panta pana ajungeti la o portiune ingusta a crestei. Acest loc se numeste Creasta Ascutita. Acum traseul de apropiere s-a terminat si incepe traseul de alpinism Acele Morarului.
Este de remarcat ca, desi aproape nimeni nu pune coarda pe Creasta Ascutita, aceasta este insa socotita ca fiind prima lungime al traseului Acelor.

Traversarea Acelelor Morarului

Topo by W Kargel

Acul Mare

In timp ce stati pe Creasta Ascutita, veti vedea un mare tanc pietros cu ceva iarba pe el. Asta este primul ac – Acul Mare. Creasta Ascutita este destul de scurta, iar in curand veti iesi de pe ea, intr-o zona mai ierboasa. Mergeti spre Acul Mare. O sa incepeti sa distingeti o potecuta ce merge spre dreapta pe la baza acului si apoi urca pe el. Portiunea asta presupune catararea rudimentara (scrambling) pe stanca si pante inierbate. Iar cand terminati urcarea si ajungeti la inceputul unei portiuni inguste (late de 40-50cm), trebuie sa va legati in coarda.

Cum ajungeti pe Acul Mare de la Creasta Ascutita. Schita este aproximativa! Nu o luati literal. Foto (c) Alex Balmus.

Echipament pentru lider de grup pe Acul Mare: 8-9 bucle echipate (o sa folositi mai putine daca nu va asigurati chiar in toate pitoanele, care s-au inmultit considerabil pe Acul Mare in ultima perioada), 2-3 anneauri lungi, coborator, 3 carabiniere. Deseori, aceasta ruta va va prezenta cu ceva neprevazut sau schimbat de la „ultima data cand am fost aici”. Deci conducatorul trebuie sa aiba intotdeauna mai mult echipament decat pare necesar.

Secunzi. Fiecare secund trebuie sa aibe: un coborator, 3 carabiniere, un anneau sau 2 – pentru auto asigurare la regrupari.

Stil. De obicei Acul Mare se face in mersul simultan (concomitent) in coarda. Liderul porneste, asigura primul punct de protectie, apoi da semnul secunzilor sa inceapa sa mearga si ei. Aveti grije ca intotdeauna sa existe macar un punct de asigurare intre fiecare membru al grupului, iar coarda intre participanti sa fie intinsa. Daca grupul nu este familiar (sau nu va place) mersul concomitent, liderul poate face o regrupare pe la mijlocul crestei, din care sa fileze pe secunzii, aduncand pe grup impreuna, si continuand din nou mersul pana statia de rapel.

Lungime: 2 lungimi de coarda.

Asadar, cand ajungeti pe creasta Acului Mare, incepeti sa o parcurgeti legati in coarda. Veti gasi o gramada de pitoane vechi si mai noi. Unele dintre ele se cam misca, altele sunt in regula. Cand spun o multime, vreau sa spun 5-7. Ceea ce este mult pentru o creasta atat de scurta.

Acul Mare vazut de pe Degetul Rosu. Photo (c) Alex Balmus.

Creasta Acul Mare este foarte aeriana, cu cate un hau impresionant la stanga si la dreapta. Daca sunteti in regula cu expunerea opriti-va (opriti secunzii) aici pentru cateva minute si savurati privelistea. Aceasta partea a traseului este foarte frumoasa.

Dati clic pe imagini pentru a le mari

O sa incepei sa vedeti si al doilea si al trilea ace: Degetul Rosu si Acul Crucii.

Cand veti cobori de pe portiunea ingusta a crestei, mergeti pe platforma ierboasa spre mai multi bolovani mari. Aici veti gasi statia de rapel pe unul dintre bolovani (fata de dreapta a bolovanului, la stanga de voi). Statia are 2 pitoane solide cu o multime de cordeline legate pe ele si o mica carabiniera fixa pentru a trece coarda prin ea. Desi un smac mare de cordeline este apropae sigur fail-proof, este o idee buna intodeauna sa puneti inca o cordelina proprie pentru siguranta.

Statia de rapel pe Acul Mare. Foto (c) Alex Balmus.

Aranjati coarda pentru rapel. Daca aveti una de 60m, veti face rapel in 2 segmente aproape egale (cam de 20-25m fiecare). Primul segment se termina la o statie de rapel intermediara, pe care NU o sa vedeti de la statia 1. O sa vedeti insa inca un punct de regrupare pe un cioc de stanca, dar il ignorati.

Incepeti sa rapelati de la prima statia si uitati-va dupa cea a 2-a. Este greu de ratat – veti ajunge pe o brana ierboasa, suficient de larga pentru a sta in mod confortabil. A 2 statie o sa fie in fata voastra pe un mic perete stancos. Arata la fel ca cea de sus. Reintregiti grupul la aceasta statie si faceti si cel de al doilea rapel pana o sa inierbata intre Acul Mare si Degetul Rosu, numita Strunga Acului Mare. In aceasta sa iese Rapa Zapezii – o vale frumoasa 2A cu niste saritori spectaculoase.

Rapel de la Acul Mare pana Strunga Acului Mare. Foto (c) Alex Balmus.

Daca aveti 2 corzi de 60m, le puteti lega si faceti un singur rapel lung de pe Acul mare in Strunga.

Strangeti coarda/corzi dupa rapel, nu este necesar sa va legati din nou imediat.

Degetul Rosu

Degetul Rosu (in spatele lui Alex) vazut din Acul Mare. Foto (c) Mihai Ion

Porniti din Strunga Acului Mare si incepeti sa mergeti pe la baza Degetului Rosu pe o brana ingusta inierbata. O sa mergeti sub fata din stanga (sud-estica) a acului. O sa faceti un fel de semi-inconjor de ac. Aici inca nu este nevoie sa va legati in coarda.

In timp ce mergeti pe brana, uitati-va cu atentie in sus, scanti cu privirea fata de piatra a acului. La moment dat trebuie sa vedeti primul piton pe o fata stancoasa, usor inclinata. Tineti-l minte. Avansati pana cand ajungeti intr-o sa inierbata. Este Strunga Degetelor. Lasati acolo rucsace si luati cu voi numai echipamentul necesar pentru a catra Degetul Rosu. Puteti pune pe un menbru de grup sa care un rucsac, in care puneti apa si aparate foto.

Echipament pentru lider de grup pe Degetul Rosu: 7-8 bucle echipate, un anneau pentru auto-asigurare sus pe ac, coborator, 3 carabiniere. Echipamentul secunzilor este la fel ca pentru Acul Mare.

Stil: catarare normala, in sus. Veti asigura regrupare sus pe ac, din care veti fila secunzii.

Lungime: 1 lungime de coarda.

Capul de coarda merge un pic inapoi pe brana de pe care ati venit si incepe sa se catere pe fata acului pana primul piton, asigura si continua fie in sus pe fata, fie mai spre stanga pana o brana lata si confortabila, dupa preferinte. Pe brana exista o regrupare solida pe un mic perete de piatra. Capul continua in fata pana o fisura si o catara. La iesire din fisura (nu este deloc lunga, doar 2 pasi) sus se vor vedea niste bolovani cu o multime de pitoane pe ele – acolo trebuie a ajungeti. Odata ce iesiti din prima fisura, luati-o spre dreapta si ocoliti un bolovan, mergand apoi spre stanga si in sus pana ajungeti la o a doua fisura, si acesti bolovani cu multe pitoane. Bolovanii se catara punand bucle echipate si trecand coarda prin ele. In 3-4 pasi capul ajunge pe o platforma de stanca cu o regrupare solida. Modelul deja cunoscut: 2 pitoane, cordelina intre. Catararea pe Degetul Rosu este destul de usoara, insa atentie la stanca friabila – prizele se pot sparge!

Ne uitam dupa borcan de plastic pe Degetul Rosu. Foto (c) Alex Balmus.

Aduceti secunzii la regrupare si faceti ultimul pas in sus pe o treapta de stanca. Aici, in varful Degetului, puteti cauta un borcan de plastic (se afla de regula intre stanci, acoperit de un un mic bolovan). In borcan este un carnetel unda lumea isi trece numele si data urcarii. Tot acolo gasiti si pixuri. Puneti borcan la loc, asa cum l-ati gasit.

Daca aveti o singura coarda de 60m veti face de la o regrupare de sus un scurt rapel (spre dreapta) pana acea statia de rapel pe un mic perete de stanca, pe o brana, de care ati trecut cand mergeati in sus. Din acea statia rapelati pana jos in sa unde ati lasat rucsacuri. Cu 2 corzi de 60m veti face un singur rapel direct in sa.

Rapel de pe Degetul Rosu. Foto (c) Alex Balmus.

Acul Crucii

Acul Crucii.

Acul Crucii – in centru,  Degetul Rosu – dreapta, Acul de Sus – in spatele Acului Crucii. Foto (c) Alex Balmus.

Saua Degetelor, in care tocmai ati coborat, separa Degetul Rosu de Acul Crucii. Acul Crucii este in fata voastra, daca stati cu spatele la Degetul Rosu.

N.B.: mai este un tanc mic in mijlocul seii – Degetul Prelungit. De obicei nu se catara. Decat daca se vrea foarte tare:).

La fel ca si cu Degetul Rosu, veti incepe sa va apropiati de Acul Crucii dinspre sud-sud-est (flancul stang), mergand pe o brana ingusta stancoasa.

Brana ce duce spre Acul Crucii. Foto (c) Alex Balmus.

La baza acului veti vedea 2 fisuri maricele succesive. Ambele au pitoane. Trebuie sa va catarati pe a doua fisura. Ea are un piton mare si solid chiar la inceput, pe peretele ei din dreapta. Pitonul este batut in interiorul fisurii, il veti vedea numai cand ajungeti la baza ei. Fisura este un pic de tot lasta pe spate, dar are prize bune si se catara usor.

Catarand a fisura ce duce spre Acul Crucii. Foto (c) Alex Balmus.

Dupa ce iesiti din fisura, va intoarceti spre stanga. Veti vedea un fel de seuta ingusta stancoasa, lunga de 1-2 m. Dupa seuta se inalta Acul Crucii – un tanc care pare vertical si foarte expus pe toate partile. Treceti cu grije de seuta si incepeti sa urcati tancul. De aproape nu este chiar asa de speriat. Are prize ok, branite inierbate, dar si destule pitoane. De mentionat este, insa, ca este cel mai friabil ac! Prizele trebuiesc incaracte cu grije si incearcate in prealabil cu atentie.

Dupa ce escaladati fata tancului, nu o luati pe deasupra, ci pe o mica branita pe stanga pana o fisura intre stanci. Dupa fisura iesiti pe o platforma confortabila, cu o cruce infipta intre stanci. Aici capul de coarda trebuie sa amenajeze singur regrupare. Nu exista o regrupare amenajata, decat mult in fata – pentru rapel.

Acul Crucii este cel mai dificil loc din tot traseul Acelor. Este cel mai friabil, dar si meandrat. Dupa iesire din fisura initiala nu o sa mai vedeti pe secunzii si nici pe cel care va fileaza. Daca este ceata sau vant, este posibil nici sa nu va auziti. Din acest motiv, discutati si stabiliti un set minim de semnale simple intre cap si secunzi inainte sa urcati pe Acul Crucii!

Lungime: 1 lungime de coarda.

Echipament pentru lider de grup pe Acul Crucii: 9-10 bucle echipate, anneau pentru autoasigurare sus pe ac, coborator, 3 carabiniere, cel putin 4 anneauri lungi (140cm +) si robuste sau 6m de cordelina, 1-2 friednuri medii. Echipamentul secunzilor este la fel ca pana acum. Anneauri lungi sau cordelina veti folosi pentru amenajare de regrupare: le legati intre ele (faceti bucla de cordelina) si le puneti in jurul unui bolovan mare. Cine se pricepe bine la plasarea friend-urilor, sa caute o fisura intr-un bolovan pe dupa cel in care este infipta crucea si sa asigure in friend (de preferat cu back up in al doilea).

Dati clic pe imagini pentru a le mari

Dupa ce toata echipa s-a reintregin pe ac, mergeti in fata si in jos pe o potecuta vizibila si uitati-va dupa statia de rapel. Ea o sa fie cumva „dupa colt” pe partea dreapta. Rapelul de pe Acul Crucii se poate face dintr-o bucata chiar si cu o singura coarda de 60m. Insa, atentie! Trebuie sa va impingeti cu picioarele spre dreapta ca sa rapelati pe o sa. Daca mergeti direct in jos, o sa nimeriti intr-o rapa. Legati noduri la capatele corzii! Primul care coboara poate sa foloseasca un nod auto-blocant din cordelina pentru un plus de siguranta. Apoi, cel care a coborat primul poate sa tina capetele corzii pentru a directiona pe ceilalti spre sa.

Saua in care veti cobora se cheama Strunga Acului de Sus. De aici se urca pe ultimul ac omonim.

Acul de sus

Urcarea pe Acul de Sus vazuta de pe Acul Crucii. Foto (c) Alex Balmus

Echipament pentru lider de grup pe Acul de Sus 5-6 bucle echipate, 2-3 anneauri lungi, coborator, 3 carabiniere.

Secunzi. Pe acest ac nu este nevoie de niciun fel de echipament la secunzi.

Stil. Scrambling (catarare elementara) in sus pe stanca, fete si brane de iarba si pamant. Asigurati in coarda, mersul concomitent (coarda scurta), sau capul merge pana sus, face regrupare si fileaza secunzii (coarda normala/lunga).

Lungime: 1 lungime de coarda.

La fel ca si cele 2 ace de inainte, Acul de Sus se abordeaza din flancul sudic/ sud-estic. Inainte sa incepeti urcarea, uitati-va in sus, studiati traseul. Este posibil sa fiti tentati sa va catarati pe fete de iarba mai departate de perete, ce par mai domoale. Dar este gresit. Trebuie sa va catarati fix langa (sub) peretele stancos a acului – acolo veti gasi pitoane. Deasemenea este posibil sa distingeti si o „potecuta” facuta deja de echipe de inainte, ce urca pe un fel de trepte din pamant si iarba, langa perete.

Incepeti sa mergeti cam 3-4m in sus spre o treapta stancoasa, urcati-o si intoarceti-va spre stanga – uitati-va dupa primul piton. Asigurati si continuati in sus langa perete, asigurand si in pitoanele urmatoare, ce vor fi in perete, pe partea dreapta. Urcarea se termina intr-o platforma mare inierbata. Pe dreapta (un pic „dupa colt”) veti gasi un piton din care sa filati restul echipei. Majoritatea echipelor incep retragerea de aici. Insa puteti urca si merge pe o scurta creasta Acului de Sus. Va fi un „dus-intors”.

Daca ati decis sa va retrageti, puteti sa va scoateti din coarda si sa puneti in rucsace toate materialele. Este indicat sa mai pastrati castile pana cand iesiti in partea domoala a Crestei Morarului.

Retragere

Retragerea poate fi facut intr-o multime de feluri. Cea mai scurta varianta este sa mai mergeti 10-15 min in fata pe o creasta ingusta ce incepe dupa platforma a Acului de Sus (in fata) pana cand ajungeti intr-o sa, apoi coborati in stanga pe un valcel ierbos si foarte inclinat pana intersectia cu Brana Mare a Morarului. Apoi coborati pe ea pana in Valea Cerbului. Varianta descrisa aici este mai lunga, dar  mai sigura in conditii de vizibilitate proasta.

Creasta ce incepe dupa platforma  a Acului de Sus. Foto (c) Alex Balmus

Asadar, varianta lunga, facuta de noi. De la Acul de Sus mergeti in fata pe o creasta ingusta cam 10-15 minute pana cand ajungeti intr-o sa inierbata. Continuati sa mergeti in fata spre alta creasta stancoasa, perpendiculara cu cea pe care mergeti. Ocoliti aceasta creasta mai mare pe dreapta, mergand un pic in jos . Dupa ce o ocoliti, mergeti spre stanga si in sus pana cand veti ajunge pe o creasta lata. Cand faceti aceste manevre, puteti sa va uitati pe OSMAnd Maps pentru orientare – trebuie sa va tintiti spre Creasta Morarului.

Ocolire crestei perpendiculare. Cred ca se poate ocoli si mai jos un pic. Foto (c) Alex Balmus

Mergeti in fata cautand locul cel mai inalt a crestei. Odata ajunsi pe Creasta Morarului (lata si inierbata), sunteti in siguranta chiar si in ceata densa. Continuati pe creasta. Daca vizibilitate este una proasta, cel mai cuminte este sa urcati spre vf. Omu pana cand veti vedea marcajele de pe v. Cerbului. Cand le vedeti, coborati spre ele (pe stanga) si continuati coborarea pe traseul turistic v. Cerbului.

Creasta Morarului. Foto (c) Alex Balmus

Traseul Valea Cerbului. Foto (c) Alex Balmus

Acele vazuti din v. Cerbului. Foto (c) Radu Hera

Coborarea pe v. Cerbului este un lunga. Va dura aproximativ 3 – 3,5 ore pana cand veti ajunge in punct din care ati inceput urcarea.

Fauna locala

Este aproape sigur ca veti vedea o multime de capre negre in timpul calatoriei. Dar este, in acelasi timp, destul de probabil ca veti vedea ursi. Mai ales daca ati parcat langa un cos de gunoi la inceputul rutei. Fiti pregatiti: aveti fluiere asupra voastra, faceti zgomot de-a lungul traseului, mai ales daca coborati in intuneric. Si, bineinteles, nu incercati sa hraniti, sa atingeti sau sa faceti selfies cu ursii!

Va vad! Foto (c) Alex Balmus